Povestea minunilor
Fie ca sunt castigate prin forta, fie prin consens, si puterea laica,
si cea religioasa au avut si au nevoie permanenta de legitimitate. Iar
cel mai eficient mijloc de a pastra legitimitatea este, conform
sociologilor, impunerea la nivel macrosocial a unor simboluri
care sa aminteasca in mod constant supusilor de maretia si puterea
zeilor si a regilor. Forta acestor simboluri tine atat de prosperitatea societatii in cauza, cat si de maretia conducatorilor respectivi.
Daca majoritatea simbolurilor legate de autoritate si putere – cetati,
temple, statui – au fost cunoscute si respectate, multa vreme, doar la
nivel local si regional, cateva dintre ele au devenit arhicunoscute in
intreaga lume datorita in special dimensiunilor colosale,
ostentative, iesite din comun. Cantate in balade, evocate in poezii,
reproduse in desene si sculpturi, simbolurile-gigant si-au capatat o
noua identitate, devenind minunile acestei lumi.
Din cele sapte minuni ale lumii antice, astazi mai exista doar Marea Piramida de la Gizeh. Celelalte – Statuia
lui Zeus din Olimpia, Mausoleul de la Halicarnas, Gradinile Suspendate
din Babilon, Colosul din Rodos, Farul din Alexandria si Templul zeitei
Artemis din Efes – s-au pierdut in negura timpului, din pricina
razboaielor, a jafurilor sau a cataclismelor naturale, asa incat astazi
ni le mai amintim doar gratie operelor literar-artistice in care au
fost evocate.
Criteriile dupa care s-a format lista celor sapte minuni antice sunt subiective
si circumscrise conditiilor politice ale vremurilor stravechi. Astfel,
in secolul V i.Hr., istoricul grec Herodot mentiona pentru prima data
existenta a sapte constructii faimoase. Intre ele se regaseau Marea
Piramida si Gradinile Suspendate. In anul 225 i.Hr., matematicianul
Philon din Bizant a alcatuit la randu-i o ierarhie, in care figurau si
Zidurile Babilonului. Clasificarea lui Philon a fost reconfirmata in 130
i.Hr. de catre Antipater din Sidon.
Lista celor sapte minuni a fost definitivata, in forma pe care o
cunoastem astazi, in Evul Mediu timpuriu, de catre scriitorii greci. Acestia au alcatuit-o pe baza celor mai importante constructii ce se regaseau intre granitele imperiului lui Alexandru cel Mare. De atunci si pana astazi, lumea s-a mai imbogatit cu cateva sute de minunatii arhitectonice.
Din secolul al XIX-lea, etichete precum „cea mai mare" sau „cea mai
inalta" au inceput sa fie atribuite, deceniu dupa deceniu, altor si
altor constructii. O parte dintre acestea au cazut ulterior in uitare;
altele, insa, au intrat pentru totdeauna in panteonul superlativelor.